Drama din viața Magdei Isanos, poeta sufletelor: „Își rupea caietele sau le ardea. Pe unul l-a aruncat într-o vară, în mare“
0O parte din poeziile scrise de poeta Magda Isanos au fost publicat într-o singură carte, apărută în anul 1943. Cei care au cunoscut-o spun că își rupea caietele sau le ardea. Pe unul l-a aruncat, într-o vară, în mare.
Magda Isanos s-a născut la 17 aprilie 1916, la Iași, fiind fiica doctorilor Mihai Isanos și a Elisabetei Bălan, sora Elenei Alistar, singura femeie deputat din Sfatul Țării în 1918.
La vârsta de un an și șase luni, Magda s-a îmbolnăvit de poliomielită, fiind salvată datorită grijii deosebite a mamei sale. A rămas însă cu o sănătate delicată și cu o vizibilă dificultate la mers. A urmat școala primară la Costiujeni, unde lucrau părinții ei, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. Elevă în clasa a VI-a, Magda Isanos a debutat în literatură, publicând în revista liceului de băieți, „Licurici”, an. 1, nr. 2 din 28 mai 1932, poeziile „Aș vrea un basm” și „Primăvara”, conform biografiei realizate de Arhivele Naționale ale României.
A urmat în paralel cursurile Facultății de Litere și Filosofie și pe cele ale Facultății de Drept (1934-1938).
La 18 septembrie 1935, la Chișinău, s-a căsătorit cu Lev Panteleev, absolvent de limbi clasice, poet și cititor pasionat, dar căsnicia a durat doar câteva luni.
La 31 martie 1938 s-a căsătorit cu scriitorul Eusebiu Camilar, care îi citea poeziile în întâlnirile Societății Noua Junime, înființată din inițiativa lui G. Călinescu. Eusebiu Camilar a fondat, împreună cu Ion Frunzetti, Laurențiu Fulga, George Petcu și alții, Gruparea scriitorilor tineri.
În toamna anului 1938, Magda și-a luat licența în Drept, iar în anul următor s-a înscris în Baroul de Iași ca avocat stagiar și a avut un succes răsunător în avocatură.
În anul 1940, când URSS a invadat din nou Basarabia, Elena Alistar-Romanescu, mătușa Magdei, s-a refugiat la Iași, unde a locuit la sora sa, Elisabeta.
Din aprilie 1941 a început să apară ziarul de informații „Voința” – primul număr la 2 aprilie 1941– redactor fiind Eusebiu Camilar, care – convocat sub arme – a lăsat toată munca redacției în grija poetei. Din lipsă de fonduri, ziarul și-a încetat însă apariția în a doua jumătate a lunii mai. La 8 iulie 1941 s-a născut Elisabeta, fiica poetei, viitoare scriitoare, iar Magda Isanos a început să sufere de inimă, în urma unui reumatism articular acut.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, a publicat în diverse reviste poeziile sale.
În 1943, a apărut la Iași, la editura „Bravo”, sub îngrijirea lui Eusebiu Camilar, prima și singura carte a Magdei Isanos: „Poezii“.
La sfârșitul lui martie 1944, soții Camilar au plecat în refugiu. În noaptea de 5 spre 6 iunie, în urma unui bombardament de aviație, au fost distruse toate manuscrisele celor doi scriitori din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de Veronica Gorgos, prietena Magdei Isanos.
De pe site-ul creat în amintirea sa aflăm că „Își scria poeziile solare noaptea, sub ocrotirea umbrei. Antiteza era perfectă: insomniacă, nocturnă, se situa în contrast cu lumina despre care scria. Așa cum noaptea este reversul zilei, poezia era cealaltă fată a zâmbetului ei diurn. Nu-i plăcea să-și citească poeziile cu glas tare. Mamei ei, dacă o-ntreba, i le dădea să le citească singură, iar surorilor le cerea să i le copieze „pe curat”, cu chenar în două culori, căci ea avea un scris „urât”, dar cu trăsături ferme, bine formate, încă de la o vârstă foarte tânără. Văzându-și poeziile copiate caligrafic, zâmbea: „Dacă se vor găsi vreodată caietele astea, se va spune cu uimire: Ce scris pueril si ce gândire profundă!” Din când în când, își rupea caietele sau le ardea; pe unul l-a aruncat, într-o vară, în mare“.
La 17 noiembrie 1944, poeta a murit la București, în locuința părinților săi din strada Popa Nan, nr. 49. După moartea ei, în 1945 a apărut volumul „Cântarea munților“, drama în patru acte, „Focurile“ de Magda Isanos și Eusebiu Camilar, în colecția „Operele premiate ale scriitorilor tineri români“, precum și „Minunata istorie a lui Nastratin Hogea“ de Leonid Soloviev, traducere din limba rusă de Magda Isanos și Eusebiu Camilar.
Se încarcă comentariile...
